Exista doua criterii fundamentale prin care putem distinge cat de bine interactionam cu ceilalti: spontaneitate/flexibilitate versus rigiditate, claritate versus neclaritate. Cu cat suntem mai spontani/flexibili in relatia noastra cu alte persoane si cu cat suntem mai constienti de felul nostru diferit de a fi in raport cu oamenii care ne înconjoara, cu atât granitele fiintei noastre sunt mai clar trasate. Când întâlnirea mea cu celalalt este perturbata de reminiscente din experientele mele trecute, credinte irationale, asteptari de orice natura, atunci contactul cu interlocutorul este blocat si posibilitatea de a ne bucura si asimila noua experienta a întâlnirii este periclitata.

Dat fiind ca fiecare dintre noi exista atât prin diferentiere de ceilalti, cat si prin contact cu ceilalti, infiriparea unui contact bun înseamna de fapt sa avem suficient discernamânt încât sa stim când sa riscam o plonjare in experienta hranitoare a contactului si când sa ne retragem din acest contact. Aceasta alegere poate aparea fie pentru ca nevoia care emerge in acel moment este una diferita, fie pentru ca interactiunea cu o anumita persoana este toxica si perturbatoare.

Urmând modelul functionarii metabolice sanatoase, terapia Gestalt considera ca autoreglarea eficienta a unei persoane depinde atat de abilitatea acelei persoane de a fi constienta de elementele noi care apar in mediul sau, cat si de capacitatea sa de a selecta ceea ce este hranitor pentru ea si de a respinge ceea ce este toxic, cu asteptarea ca acest tip de selectie va duce inevitabil la crestere si evolutie.

Sa ne imaginam acest mecanism sanatos de autoreglare ca pe o membrana suficient de permeabila cat sa permita schimburile si absorbtia ingredientelor necesare propriei ei supravietuiri, si totodata suficient de puternica si solida cat sa îsi mentina autonomia si sa poata respinge sumedenia de elemente nocive si nefolositoare din mediu.