Există o multitudine de forme şi scoli de terapie, care se practică peste tot în lume. Cum alegem o şcoală sau tip de program care să ni se potrivească? Cum ar putea cineva care se află într-un moment dificil al vieţii sale să gasească un terapeut potrivit pentru el? Ce distinge de fapt terapia Gestalt de celelalte forme de terapie?

Dar ce inseamnă de fapt ‚‚Gestalt’’? ‚‚Gestalt’’ este un termen împrumutat din limba germană care se traduce prin ‚‚structură’’, ‚‚formă”; ‚‚Gestalten’’ – ‚‚a pune în formă, a da o structură cu sens‘‘; ‚‚Rezultatul, o formă structurată, completă şi care poate căpăta un nou sens.’‘ Alegerea termenului de ‚‚Gestalt” trimite la ideea de sinteză, integrare, nevoia de a căuta un sens care să meargă dincolo de percepţia imediată, de a aşeza ceva într-o matcă coerentă.

Gestalt-terapia a fost fondată de Fredrick Perls şi colaboratorii lui, Laura Perls şi Paul Goodman în anii 1940-50, fiind gândită iniţial ca o revizuire a psihanalizei. A izvorât dintr-un impuls de a se opune ortodoxiei psihanalitice de la vremea respectivă şi de a revigora concepţia despre terapie şi relaţia terapeutică. Terapia Gestalt este rezultatul unui efort colectiv, dar începuturile ei ne trimit la personalitatea efervescentă şi rebelă a unuia dintre fondatorii ei, Fredrick Perls. Perls a fost cumva copilul teribil al Gestalt-ului, o figură dominatoare şi carismatică, care a reuşit să imprime terapiei, mai ales în forma ei incipientă, spiritul lui de frondă, de contestatar al obişnuinţelor şi falselor certitudini. El şi-a lăsat amprenta personală asupra noii şcoli de terapie, prin aceea că practicarea Gestalt-ului a luat la început chipul unei mişcări neconvenţionale, aproape subversive pentru spiritul vremii şi figurile autoritare dominante ale psihanaliştilor din anii 50, incluzând şcoala de la Viena şi figura ei emblematică, Sigmund Freud.

Terapia Gestalt este o terapie inovativă, care a apărut într-un moment de tumult și schimbări la nivel social și individual. A luat naştere din nevoia stringentă de a revigora și reforma o psihoterapie care devenise anchilozată și blocată în propriile-i rigori conceptuale. Ceea ce au făcut Perls și colaboratorii lui a fost să încerce să reînnoade legătura dintre sursele vitale și psihoterapie.

Gestalt-terapia se adresează unei palete largi de persoane şi dificultăţi, de la cele suferind de tulburări psiho-afective, fizice şi psihosomatice, la persoanele cu probleme existenţiale. Se poate lucra în grup, individual, în familie, cuplu, dar şi la nivel organizaţional. Ceea ce distinge o formă de terapie de alta este în primul rand viziunea globală intrinsecă, dar mai ales tehnicile şi metodele folosite. Gestalt-ul s-a remarcat de celelalte forme de terapii prin faptul că a pus mult mai puţin accentul pe tehnicile utilizate, în favoarea accentului pus pe relaţia terapeutică şi pe calitatea procesului terapeutic: ‚‚Esenţa terapiei Gestalt nu se află în tehnicile sale, ci în spiritul în care lucrează.’’(Serge Ginger,’95,pag. 23)

Este esenţialmente o terapie umanistă, care îşi are rădăcinile în existenţialism, holism, psihanaliză, filozofie, fenomenologie şi teoria câmpului, dar şi în orientalism, psihodramă şi Zen-Budism. Este un sistem integrativ care include deopotrivă componentele afective, senzoriale, cognitive, interpersonale şi comportamentale. Există o rețea infinită între oameni, obiecte și evenimente; lumea este ca un ocean imens în care dacă arunci o piatră, mișcarea și efectul de undă se vor propaga la nivelul apei şi vor influenţa şi spaţiul învecinat. De aceea pacientul care vine în cabinet aduce cu sine o lume intreagă, lumea în care el se mişcă zi de zi, care îl inlfuenţează şi este sursa de frustrări şi bucurii.

Mai mult decât orice altă terapie, Gestalt-terapia accentuează faptul că tot ceea ce există se află aici… acum şi că înţelegerea pentru starea pacientului şi dificultăţile lui prezente au sens în lumina a ceea ce pacientul traieşte in acest moment al vietii lui. De aceea, in metodologia Gestalt se folosesc tehnici active ce clarifică experiența şi cum este experimentat şi trăit momentul prezent de către pacient.

Relația terapeutica este pivotul în jurul căruia se mişcă întreaga terapie şi este esenţială pentru facilitarea procesului terapeutic. Este o relație între două ființe egale, care se implică deopotrivă în procesul terapeutic și se aduc pe sine în mod autentic în relație. Fiecare dintre cele două ființe implicate este în egală măsură responsabilă de eșecul sau succesul terapiei.

Importanța acordată relației dialogice este vizibilă in Gestalt-terapie printr-o prezență autentică, atât din partea pacientului cât și a terapeutului, dar mai ales printr-o disponibilitate reciprocă pentru comunicarea deschisă.

Toate aceste aspecte ale terapiei Gestalt au oferit oportunitatea pentru eliberarea potențialului creativ din oameni, au susținut individualitatea și diferențele în detrimentul conformismului. Ea a reînnodat legătura naturală dintre minte și corp, dintre organism și mediul lui, între înțelegerea afectivă și cea cognitivă și, în mod esențial, între individ și semenii lui.

Terapeutul Gestalt îşi dozează intervenţiile pornind de la o perspectivă fenomenologică pe care o adoptă. Asta înseamnă că este un terapeut care se abține să interpreteze experiența subiectivă a pacientului pornind de la niște evaluări clinice sau concepții personale. Este un terapeut care înțelege că experiența subiectivă a unei persoane este unică și irepetabilă, că ea este co-determinată de câmpul său experimental și îi prețuiește această unicitate. Prin urmare, procesul terapeutic pornește de la experiența subiectivă a pacientului și nu de la o concepție sau înțelegere a terapeutului.

Un alt lucru esenţial de care ţine cont terapeutul este contextul de viaţă şi situația actuală a pacientului. Noi ne aflăm încontinuu în interacțiune cu mediul nostru. Nimic nu se întâmplă izolat. Viața este o rețea infinită de interacțiuni. Prin urmare, tot ce se întâmplă într-un intr-un loc influențează orice altă parte a câmpului extins, a mediului social. Problemele care apar sunt şi dificultăţi ale interacţiunii mele cu oamenii din jurul meu, sunt legate direct de mediul social în care trăiesc, cultura în care m-am nascut, etc. Ergo, soluțiile la dificultăţile mele sunt condiţionate şi de soluțiile lumii din care fac parte.

Noutatea fundamentală a constat în faptul că terapeutul a încercat să își înțeleagă pacientul prin a se apropia de el și lumea lui, prin empatie, respect, incluziune. Terapeutul Gestalt nu mai încearcă să se camufleze în spatele unor concepte aride și incomprehensibile pentru pacient, ci vine în întâmpinarea lui, fiind deschis la dialog și la posibilitatea de a se lăsa impresionat și influențat de acest dialog. Terapeutul Gestalt a înțeles că numai ținând cont de această individualitate ca întreg senzorial, afectiv și cognitiv poate să aibă acces la miezul situației și dificultății pacientului.

Sănătatea înseamnă pentru terapeutul Gestalt vitalitate, capacitatea de fi în contact cu sine și cu ceilalți, abilitatea de a te mișca cu ușurință, creativitate și flexibilitate prin viață, de a asimila noi experiențe, de a discerne între ce este sănătos pentru evoluția ta și ce îți obturează accesul către propria dezvoltare.