• 24 aprilie 2023
• Simona Pascu
• BLOG

„Tocmai asta e ea, viața, când e frumoasă și fericită: un joc!“ (Călătoria spre soare răsare, Hermann Hesse)

Mă trezesc în lumina difuză și blândă a dimineții, cernută prin perdeaua semiopacă. Mirosul cafelei de dimineață îmi trezește simțurile și îmi ascute apetitul și curiozitatea pentru promisiunea pe care această nouă zi o aduce cu sine. Energia solară și dimineața asta neverosimil de frumoasă de primăvară mi se prelinge în suflet și străpunge parcă banalitatea și uniformitatea peisajului urban care mă înconjoară zi de zi. Îmi îngădui un moment de reflecție și contemplu inefabilul jocurilor de lumini proiectate, ca un efect de bumerang, pe clădirea din față.

Mă reconectez cu plenitudinea simțurilor mele și îmi promit că, la fel ca în această clipă, voi încerca să rămân mereu loială standardelor inimii mele, cu mintea stabilă și deschisă față de frumusețile infinite ale vieții. Dar îmi aduc repede aminte că a rămâne în centrare, receptivă la miracolul pe care viața-l desfășoară în fața noastră, presupune un angajament care trebuie reînnoit constant. Bombardați fiind în permanență de cerințe și presiuni interioare și exterioare, este foarte ușor să realunecăm într-o stare de inerție mentală și emoțională, să ne simțim lipsiți de vigoare, prinși în ițele unei vieți sufocante, lipsite de mister și bucurie. Mintea noastră are o tendință naturală spre haos și hoinăreală fără țel, ceea ce face cu atât mai provocator obiectivul de a rămâne ancorați în prezent, implicați pe deplin în curgerea clipă de clipă a fluxului vieții.

Oare tu îți trăiești viața în concordanță cu adevărurile tale cele mai profunde sau pentru a îndeplini așteptările altcuiva? Care este viziunea ta despre o viață împlinită, ce înseamnă să-ți trăiești viața conform acestei viziuni și ținând cont de natura sufletului tău?

Îmi propun în acest articol să aduc un pic mai multă claritate asupra felului în care putem să ne trăim viața într-un mod mai autentic, mai conectați cu bucuria și armonia, receptivi la frumusețea și inefabilul realității. Printre altele, îmi doresc să te invit, dragă cititorule, să reflectezi la modurile în care îți distragi atenția de la propria cale și te îndepărtezi de adevărata ta natură, aceea de a exprima cu autenticitate unicitatea și frumusețea propriei tale ființe.

Bucuria depinde nu de ceea ce faci, ci de cum faci

Ca să te poți exprima într-un mod autentic, mai întâi trebuie să descoperi cine ești tu, ce-ți bucură sufletul și ce te ajută să evoluezi. Pentru asta, ai nevoie să înveți să te diferențiezi de ceilalți într-un fel sănătos, „palpându-ți“ unicitatea, trăsăturile distincte, luând contact cu corpul tău.

Pe măsură ce te conectezi cu tine și descoperi în ce direcție vrea să o ia sufletul tău, este important ca, odată ce ai ales să faci ceva, să te implici total în acea acțiune, activitate, proiect, oricât de neînsemnat ar fi el. Concentrarea atenției și implicarea totală într-o activitate devin o sursă importantă de sens și bucurie.

Printre instrumentele care ne pot ajuta sa trăim vieți mai armonioase și congruente cu aspirațiile și înclinațiile noastre se numără și practica mindfulness. Daniel J. Siegel vorbește despre cum practica meditației și mindfulness-ului ne pot ajuta să progresăm ca ființă integrată, diferențiată și capabilă să înfrunte cu mai multă ușurință suișurile și coborâșurile vieții. Mindfulness presupune trei abilități fundamentale: introspecție (abilitatea de a percepe propria viață mentală interioară), empatie, integrare (abilitatea de a combina părți diferite într-un întreg interconectat). (Daniel J. Siegel, 2013).

Integrarea despre care vorbește Daniel J. Siegel presupune o mai bună coordonare și colaborare între resursele noastre cognitive și cele emoționale, susținând și promovând relațiile pline de compasiune prin modul mai deschis și flexibil prin care comunicăm. Mindfulness ne ajută să ne  conectăm la experiența emoțională într-un mod deschis, echilibrat, înțelegător și tolerant.

Abilitatea de a fi prezenți, ca opusă unei vieți trăite pe pilot automat, repetitiv, pradă reacțiilor inconștiente și impulsurilor nestăvilite, este o altă resursă care susține capacitatea noastră de a ne armoniza emoțional și a da un sens emoțiilor noastre și reacțiilor celor din jur.

„Să fii prezent înseamnă să fii deschis la ceea ce este. Prezența înseamnă să fim conștienți de ceea ce se întâmplă în momentul în care se întâmplă, să fim receptivi la propria viață interioară și să ne acordăm la viață interioară a unei alte persoane“ (Daniel Siegel, Mintea și creierul adolescentului, pp. 223).

Să ne lăsăm duși de curent și să gustăm clipa prezentă nu înseamnă să ne dedăm cu voluptate haosului, instinctelor, ci, din contră, presupune să ne dedicăm cu abnegație, sârguință și vitalitate sarcinii pe care alegem să o împlinim în fiecare moment: de la lucrurile cele mai banale, precum spălatul vaselor, și până la contemplarea spirituală cea mai adâncă. Ceea ce înnobilează o acțiune și ne aduce sens este profunda dăruire sufletească, febrilitatea și devotamentul cu care împlinim acea sarcină, de la cea mai banală, până la cea mai complexă și sofisticată.

Să rămânem prezenți înseamnă să plonjăm plenar în fiecare experiență și, în același timp, să sesizăm caracterul efemer al fiecărei experiențe. Nu ceea ce simțim este important, ci contează cum ne raportăm la ceea ce simțim. Putem schimba suferința prin felul în care ne raportăm la ea. Când observăm, cu ajutorul atenției conștiente, curgerea emoțiilor și gândurilor, mintea rămâne deschisă, lipsită  de prejudecăți. Capacitatea de a observa trăirile, pe măsură ce le simțim, creează distanță față de senzația trăită. Când nu ne mai identificăm cu trăirea de moment, răspunsul nostru la o situație dată devine mai flexibil, mai puțin copleșitor. O persoană condusă în cea mai mare parte de forțe inconștiente și de mecanisme automate ale creierului nu-și poate exercita libertatea de alegere și nu poate fi un agent activ al propriei vieți. Cu cât mecanismele automate ale creierului unei persoane sunt mai puternice, cu atât are mai puțin control.

Articol aparut in Pagina de Psihologie